Nu am de ce sa ma plang. Am o sotie perfecta, un copil minunat, si niste mici animalute prin casa care-mi scot peri albi. Am un loc de munca, un salariu bunicel care imi permite sa mai merg si la supermarket dupa ce platesc toate ratele si facturile. Deci ar trebui sa fiu fericit, nu?
Daca as putea sa imi traiesc viata in casa, izolat de exterior, da, as fi fericit. Din pacate trebuie sa mai ies si afara. Sau sa dau drumu la televizor. Si asa incep sa ma enervez..
Ma enervez cand vad ca avem un invatamant la pamant. Si imi fac griji ce o sa invete copilul meu, si cate ore o sa trebuiasca sa munceasca in fiecare zi. Pentru ca profesorii, pe buna dreptate, nu isi mai fac treaba (acolo unde nu sunt bani, cum avem tupeul sa cerem excelenta?). Pentru ca trebuie sa incerci sa descoperi tu, ca parinte, ce aptitudini are copilul tau. Si asa incep orele de pian, de balet, de chitara, pictura, limbi straine .. si ajunge copilul sa munceasca 9-10 ore pe zi..
Ma enervez cand vad ca avem un sistem sanitar nu doar inexistent .. este ceva halucinant, unde platesti si cand esti bolnav, si cand nu esti. Si iar imi fac griji. Pentru mine si pentru a mea sotie, ca daca noi patim ceva, ce se intampla cu asta mica? Sau ea, daca se imbolnaveste, unde o duc? Intr-un spital plin de gandaci si sobolani? Unde nu se uita nimeni la tine pana nu sari cu 'o mica atentie'? De bine de rau au inceput sa apara spitale private. Te costa mult, dar macar stii de la inceput cat te costa. Dar cei ce nu isi pot permite .. ce se intampla cu ei?
Ma enervez cand vad politicieni. La televizor, pe net, sau afisati pe strazi, toti cu zambete false. Clasa politica de Romania, toti o apa si-un pamant. Toti promit marea cu sarea, nu fac nimic trei ani si jumatate din mandat, iar in ultimele 6 luni asfalteaza o strada si se lauda cu ea. Si prostimea voteaza, pentru ca romanul este oaie, si voteaza ca vecinu, sau ca varu' Sandel, ca 'lasa ca ala stie mai bine, si daca ala asa face, atunci asa e bine'. Nu intru in detalii ca n-are rost. Cine are ochi sa vada ce e in jurul lui, stie despre ce vorbesc. Cine e indoctrinat de unul din partidele la putere, o sa ma injure si o sa treaca mai departe. Drum bun, cale batuta.
Si ma intreb .. ce as putea sa fac sa nu ma mai enervez? Sa ignor tot ce se intampla in jurul meu si sa traiesc cu iluzia vesnica "totul e bine, campie verde, cer albastru"? Sa imi cumpar niste ochelari de cal si niste casti antifonate?
Sa ma mut in alta tara .. credeam si o parte din mine inca crede ca asta e raspunsul. Dar oare este? Ce pot eu, singur, sa fac ca sa schimb ceva in mentalitatea unei tari intregi? Cum ii fac eu pe oameni sa vada ca ceva nu e in regula cu modul de a gandi? Cum le arat ca NOI ar trebui sa avem puterea, si nu o mana de oameni, aceiasi oameni intotdeauna, care nu se mai satura de furat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu